tic-tac tic-tac tic-tac ...

Poodwaddle.com

un pariu cu cotă mare

Confruntat şi eu cu dilema cetaţeanului turmentat, am stârnit de mai multe ori în ultimele zile discuţii pe tema "eu cu cine votez?". Nu de alta, dar a început deja campania pentru locale şi în mai puţin de-o lună o să mă trezesc iar cu ştampila cu TATOV în mână şi n-o să ştiu ce să fac cu ea, în care chenar s-o aplic pentru a-mi alege viitorul primar general. Nu fac un secret din faptul că, spre deosebire de ultimele (şase) alegeri, de data asta am şi un candidat preferat, în persoana lui Nicuşor Dan. Pentru că vine din zona ONG, pentru că vede Bucureştiul cam cum îl văd şi eu, pentru că - în ciuda apariţiei benigne şi bonome - nu se dă în lături de la luptă, iar când o face o face calculat, cu metodă, de parcă ar demonstra o teoremă.

mi-e frică de statul român

De câte ori se pune problema să am de-a face cu o instituţie a statului român, mi se pune un nod în capul pieptului şi mă cuprind stări specifice unui atac de panică. 

Fără a putea spune că am resimţit teroarea statului comunist - aveam, totuşi, doar 14 ani în '89 - înclin să cred că atunci şi-a înfipt frica de stat primele rădăcini în mintea mea.

La revolutie mi-a fost frică de terorişti. Sau de ideea că dacă te pui rău cu statul te poţi trezi că te împuşcă teroriştii.

is gas the new black?

(articol publicat în secţiunea "Discuţii" din revista GQ / aprilie-iunie 2012) 

Dacă am ieşit cu bine şi din iarna asta este şi pentru că Mama Rusia a continuat să ne furnizeze gaz siberian cât să ne ţină caloriferele calde. Procesul de încălzire a populaţiei s-a desfăşurat în două etape: încălzire uşoară a apartamentelor începând cu luna noiembrie, urmată de o înfierbântare corporală bruscă resimţită la citirea facturii. Căci Gazprom a dat, Gazprom a luat, Gazprom fie lăudat! Ca bonus, data viitoare când o vom urmări în UEFA Champions League pe Shalke 04, una din echipele de fotbal sponsorizate de gigantul rus, vom putea striga în faţa large-screen LED TV-ului „Aleargă, bă, Marica, că ţi-am plătit salariul toată iarna!”

avem o strategie, cum procedăm?

De mai bine de trei ani, mai exact din noiembrie 2008, România are o Strategie Naţională pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată întru "racordarea deplină a ţării noastre la o noua filosofie a dezvoltării, proprie Uniunii Europene şi larg împărtăşită pe plan mondial, cea a dezvoltarii durabile." Motivaţia la momentul respectiv era dată de faptul că "România are încă o economie bazată pe consumul intensiv de resurse, o societate şi o administraţie aflate încă în căutarea unei viziuni unitare si un capital natural afectat de riscul unor deteriorari ce pot deveni ireversibile", după cum afirma chiar ministerul de resort, co-autor al documentului, numit la momentul respectiv Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile  (MMDD), devenit intre timp Ministerul Mediului şi Pădurilor (MMP). Acum, cu un an înaintea primului dintre cele trei "orizonturi", oare cum stau lucrurile în ceea ce priveşte "încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României ca stat membru al UE", obiectivul strategic de atins până în 2013?

l’apocalypse à la roumaine

(articol publicat în secţiunea "Discuţii" din revista GQ / ian-mar 2012)

Mayaş vorbind, 2012 se anunţă un an apocaliptic. Noi, românii, însă, sătui de aşteptare sau convinşi că nu avem nevoie de cine ştie ce cataclism planetar pentru a ne pune capăt zilelor, părem hotărâţi să ne luăm soarta în mâini şi să ne compromitem singuri şansele de supravieţuire. Purtăm în gene îndemnul strămoşesc „Pustiiţi holdele, otrăviţi fântânile!” şi nu ne temem să-l punem în operă în cele mai inventive moduri. 

fetiţa cu inima de aur

A fost odată o feţiţă care avea inima din aur. Altfel nu era cu nimic diferită de orice altă fetiţă. Părinţii ei, oameni sărmani, deşi ştiau de aurul din pieptul fetei, trăiau fericiţi în sărăcie şi iubire. Într-o seară, pe când se pregăteau de culcare, oamenii noştri auziră bătăi puternice în uşă.

- Bună seara, oameni buni! se năpusti asupra lor salutul exagerat zâmbitor al unuia dintre cei doi oaspeţi neaşteptaţi, atunci când tatăl deschise uşa. Se vedea că nu sunt de prin zonă, purtau haine de oraş, pălării înalte, pelerine lungi şi pantofi ce fuseseră lucioşi înainte de a coborî din trăsura lucitoare care acum îi aştepta în drum cu cei patru cai negri, graşi, strălucitori de atâta ţesălat, tropotind nerăbdători şi vizitiul ce moţăia pe capră în uniforma lui cu fireturi şi epoleţi stufoşi.

- Bună seara, răspunse stins tatăl, privind întrebător la cei doi.

de la problemă la tragedie

Despre externalităţi, problema călătorilor clandestini şi tragedia proprietăţii comune (articol publicat în secţiunea "Discuţii" din revista GQ / oct-dec 2011).

Tot ce facem are efecte în lumea din jur. Pozitive sau negative, vizibile mai mult sau mai puţin, acum sau mai târziu, efectele există. Întrebarea care se pune este dacă ni le asumăm sau nu. Când vine vorba de activităţile economice, aceste efecte externe, conexe activităţii principale, se numesc „externalităţi” şi pot fi de natură socială – atunci când sunt afectaţi oameni fără legătură directă cu afacerea respectivă – sau de mediu – când cea care suferă în tăcere este natura. Câteodată externalităţile pot fi pozitive din punct de vedere social, generând pentru agentul economic „problema călătorului clandestin”, denumirea putând fi interpretată ad litteram: introducerea mijloacelor de transport a atras după sine şi apariţia primilor blatişti, emisia radio - TV a înălţat antene ilicite spre cer, iar reţelele de electricitate nu au rămas nici ele neparazitate. În acest caz, ce e rău pentru business e mană cerească pentru cei ce folosesc serviciul fără să plătească pentru el. Dar cum clandestinitatea, fireşte, este în afara legii, externalităţile pozitive sunt practic interzise muritorilor de rând. Nici mediului nu îi este dat să se bucure fără bani de eventuale efecte adiacente vreunei activităţi economice, cel puţin eu, unul, nu am aflat de un astfel de caz. Dar să sufere i se întâmplă adesea. Iar atunci când natura suferă, mai devreme sau mai târziu suferim şi noi.

o problemă de matematică

Se de următoarea formulă: 

VNS = VB - Dm - Dn - P - R

unde: 

VNS este Venitul NET Sustenabil

VB este Venitul Brut

Dm este Deprecierea Mijloacelor Fixe angajate

Dn este Deprecierea Capitalului Natural, Social şi Cultural

P reprezintă Costurile de Prevenire a Distrugerii Capitalului Natural, Social şi Cultural

R reprezintă Costurile de Refacere a Capitalului Natural, Social şi Cultural Distrus

Se cere să se calculeze valoarea VNS pentru proiectul RMGC.

Nu crezi în fulger până nu loveşte lângă tine

Andreea, colega mea de la MaiMultVerde, va împlini 26 de ani în noiembrie. În luna august a fost diagnosticată cu condroblastic osteosarcom, tumoră malignă de os femural cu invazia muşchiului.

A început tratamentul imediat după descoperirea tumorii şi a făcut deja două şedinţe de chimioterapie înainte de operaţie la Anadolu Medical Centre din Istanbul. Pe 3 octombrie este programată operaţia care o costă aproximativ 25.000 EURO. Prin operaţie va fi extirpată tumora şi i se va pune o proteză de şold. După operaţie ar mai trebui să facă cca 14 şedinţe de chimioterapie, cu un cost de cel puţin 3.000 EURO/şedinţă.

Contul pentru donaţii este RO18BTRL04601201S65262XX deschis la Banca Transilvania pe numele Andreea Popescu.